40+

Bătăușii din birou (nu din curtea școlii) la 40+

Acesta este un titlu provizoriu, s-ar putea să-l schimb pentru că nu există o echivalență perfectă în limba română pentru bully, dar ce ușor s-a transferat conceptul din cărți și țări străine în imediata noastră realitate, aici, în biroul de vis-a-vis.

Acest text nu se bazează pe experiențele altora, ci pornește de la experiențele mele, cumulate cu alte altora și cu un mic studiu pe articole serioase, care explică ce înseamnă ”bullying la serviciu” sau, mă rog, în mediul profesional.

Dacă este cumva cineva care a nimerit aici din greșeală și nu rezonează cu subiectul mai bine să nu citească mai departe, că-și pierde vremea.

Dacă e cineva care a nimerit aici pentru că are nevoie de răspunsuri, s-ar putea să-i fie de ajutor. Ajutorul nu vine de la mine, ci de la Forbes și alții mai deștepți. Realitatea este că fenomenul nu ține cont de vârstă, dar din motive obiective cred că o grupă relevantă este și cea căreia i se adresează blogul (fără fun, doar patruzeci-ish). Poate un tip de inadecvare, poate dificultăți de adaptare, poate sunt oameni care schimbă un loc, un grup de oameni, poate chiar o profesie – toți aceștia sunt vulnerabili pentru că schimbarea este un factor de stres suficient de puternic prin ea însăși. But hey, poate sunt doar politicoși :) și cu atât mai inadecvați. Oricum ar fi, se întâmplă des ca cineva să fie ”ciuca bătăii” chiar la 40 și nu neapărat în grupul de vârstă 6-18. Și nu neapărat de sex masculin. Și nu neapărat vizibil, căci bullyingul la locul de muncă este deseori… ceva fin. Ca o boare, suficient cât să pară ”victima” ”cam nebună”, așa.

Căci iată ce spun specialiștii….

Employers Create the Bullying-Prone Environment and Can Stop It

Employers define all work conditions — employee selection, job descriptions, work assignments, creation of the management group, compensation, leave policies, termination without cause (except in rare circumstances). So, bullying – the system – can only be sustained or eliminated by employers. (workplacebullying.org)

Cam da. Bullying-ul pleacă din vârful grămezii pentru că vârful grămezii dictează selecția oamenilor, atribuțiile, face și desface grupuri, trasează sarcini, gestionează în general dinamica grupului. Aruncați, așadar, un ochi la șef!

“The Way We Do Things Here” Work Culture Provides Cutthroat Competition Opportunities

Zero-sum competition. Employees are pitted against each other in positions or tasks that allow only one winner to emerge from deliberate battles, creating many losers.

Asmuțirea oamenilor unul împotriva celuilalt, pe față sau pe dos, nu contează cum, ca principiu de management este foarte des întâlnit, dar reprobabil și rudimentar. Nu am soluții pentru asta, cum nu am nici pentru prima situație. Nu trebuie să ieși din comun de perspicace – discuții individuale, discuții de grup, vulnerabilități expuse grupului, culpabilizări, etc. Și mai sunt indicii, vedeți în articol.

Semnele că ești ”bullied” la muncă (și poate nu știi)

Când nu ești la birou…

  • Stare de vomă duminică seară, poate chiar vomă (ăsta-i adevărul, nu e de râs)
  • Familia îți spune să mai lași munca atunci când ești acasă și să nu te mai gândești la ea
  • Medicul de familie observă că ai tensiunea skyhigh și probleme de sănătate – îți spune să-ți schimbi jobul
  • Îți este pur și simplu rușine să admiți în fața partenerului, de pildă, că ești manipulat și controlat în acest fel
  • Dacă ai timp liber îl folosești la ”mental health breaks” ca să evadezi
  • Zilele libere sunt petrecute zăcând epuizat și fără chef
  • Nu mai ai chef în general de lucrurile care-ți făceau cândva plăcere
  • Începi să crezi că tu ești chiar vinovat de lucrurile care ți se întâmplă

Pffff, ăsta o să fie un articol lung. Dacă până aici recunoști semnele, cred că vrei să mergi mai departe. Din păcate.

La muncă

  • Încerci cu disperare să faci lucruri imposibile, gen un job nou, fără training și fără să fi învățat de undeva și efortul tău este egal cu zero pentru șef
  • Ești chemat în întâlniri fără să ți se dea timp să te pregătești și singurul rezultat este că mai capeți o porție de umilință
  • Tot ce face ”torționarul” tău este arbitrar și mânat de capriciu, pe o agendă personală care subminează în realitate interesele de business legitime ale angajatorului
  • Colegilor li s-a sugerat să nu mai lucreze / vorbească / socializeze cu tine (când comandă mâncare ”uită” să te întrebe dacă vrei ceva)
  • Te simți permanent agitat, anxios, cu un sentiment de ”implacabil”, doar stai și aștepți să se întâmple ceva rău
  • Orice ai face, nu ești niciodată lăsat să-ți faci treaba fără să fii oprit de 1000 de ori
  • Oamenii se simt îndreptățiți să ridice tonul la tine, dar tu nu poți răspunde cu aceeași monedă pentru că ești pus la colț imediat
  • HR-ul îți sugerează că hărțuirea nu este ilegală și că trebuie să te descurci singur cum poți
  • Dacă reușești să fii ferm și să ceri oprirea acestui comportament ești acuzat tu de hărțuire
  • Ești absolut șocat să fii acuzat de incompetență, în ciuda unui istoric plin de realizări, de către cineva care nici nu ar putea să facă ce faci tu
  • Absolut toată lumea – colegi, superiori, HR – este de acord (în discuții) că torționarul este un dobitoc, dar nu ar face nimic să opreasă asta, ba mai mult, dacă le ceri ajutorul vor nega că au fost vreodată de partea ta
  • Ceri să fii transferat în alt departament și ești refuzat fără explicații
  • Ți se fură pur și simplu munca și nu ți se recunosc meritele
40

bully free zone

Oamenii ăștia care se ocupă să studieze fenomenul spun că nu ești un fraier că nu recunoști bullying-ul, că nu vezi legătura între felul cum ești tratat și problemele tale de sănătate. Pur și simplu ai vrut să demonstrezi că ești puternic. Încăpățânarea asta e parte din etica ta de muncă. Well, flash news, acesta este și motivul pentru care ai fost exploatat de la bun început – pentru abilitățile tale, superioare celorlați.

De ce acest articol? Pentru că vorbim doar despre fenomen la copii și este extrem de grav. Pentru că nu admitem că cei care se folosesc astfel de cei din jurul lor la vârsta adultă au fost cândva ”torționarii” din curtea școlii. Și nu în ultimul rând pentru că cineva mi-a spus cândva că are probleme grave de sănătate și nu știe de ce. A știut însă să-mi spună că lucrează într-un mediu toxic. Și nu, nu era vorba despre centrala de la Cernobîl. Dimpotrivă.