40+

Cum am trecut de la 30 la 40

În esență, fără să-mi dau prea bine seama am ajuns, hop, la 40. Oricum, după ce am început cu Cosmin să ne aniversăm ziua împreună, peste aniversarea căsătoriei grămadă-moț, nici nu era greu să uit ce și cum. Nu am avut, practic, timp să meditez la această trecere, dacă ar și merita să o fac. Aș fi apreciat, însă, un mic avertisment, o mică privire înainte asupra ceea ce urma să mi se întâmple. Decay, oh decay…

When I consider every thing that grows

–William Shakespeare
Da, era momentul pentru un sonet, ce? Revin. Aș fi apreciat un pic de privire înainte și cum nu s-a ostenit nimeni să îmi spună nimic atunci, probabil ar fi considerat că e o impolitețe, lăsați, spun eu așa, nepoliticoasă. Nu a fost o trecere subtilă, a fost mai mult ca în filmul de mai jos.

Vârsta cea nouă de 40 e ca un gust neobișnuit

 

Ce și cum s-a schimbat la 40

În final, cum n-am putut să dau cafeaua înapoi am pus pe o listă scurtă chestiile care s-au schimbat vizibil și imediat.

  1. am nevoie de somn, nu știu când o să intervină acea răsturnare a proporțiilor, nici nu mă prea interesează, doar lăsați-mă să dorm (e posibil să fi avut de-a face și o naștere la patruzeci de ani cu foamea mea de somn și n-am mai gustat trezitul din 2 în 3 deloc. Dar deloc.)
  2. mă dor genunchii (sigur, asta se întâmpla când alergam ca o gazelă de 3-4 ori pe săptămână ca să mă împăunez și eu la un semi că e la modă, dar nu am mai ajuns nici să miros linia de start)
  3. n-am mai văzut să citesc și am fost și ținta bancurilor tehnicianului de la optică – domnule, dar eu când o să mai citesc fără ochelari? Când o să faceți cataractă, doamnă! – da, ce să spun, excelent amuzament de autobază, nu l-am apreciat, așa că mi-am luat niște rame colorate puternic, să-mi treacă necazul că am sărit direct în +2.
  4. câțiva ani nu m-am prins de ce iau în greutate și de la un pahar cu apă – dezechilibre, dezechilibre – ideal ar fi să aveți o prietenă cum am eu, medic ginecolog-obstetrician și o femeie cu mare umor, cu care mi-am născut ambii copii. I-am scris un e-mail stufos cu tot ce mi se părea anapoda la mine și mi-a răspuns scurt – nu mai sta pe Internet și vino la control :). Dacă nu aveți o astfel de prietenă, să vă faceți sau vă spun unde consultă a mea.

Despre lucrurile subtile un articol foarte mișto aici. Cam așa aș povesti și eu, cu mici variațiuni și nuanțe, ce se întâmplă cu omul (și femeia, for that matter) după o anumită vârstă. Ceea ce este absolut genial, bate toate durerile de genunchi, cross my heart!