Despre mine

  • o experiență lungă în presă
  • doi copii (unul mic și unul mare)
  • gluten, dairy și sugar free de la sfârșitul anului 2015
  • îmi place mult ce fac după epoca de presă – comunicator, educator la Universitate, antreprenor, mamă și soție (nu neapărat în ordinea asta) și multe altele

agatha mica

La fel ca foarte mulți dintre cunoscuții mei, din generația născută-n ’70, am trecut prin vârsta de 40 de ani fără să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine ori să am măcar conștiința faptului că trec un prag. Absența mea din calendar a fost cumva justificată (se năștea fiica mea și aveam o grămadă de lucruri pe cap).

2

Modul zăpăcitor în care în ultimii ani nici eu, nici soțul meu (un bun și recunoscut producător de televiziune) nu mai înțelegeam pe ce lume profesională trăim a contribuit la incapacitatea mea de a-mi da seama că ”nu mai sunt cum știam”.

Am spus, hai, treacă, nu ”adio”, ci un „la revedere” pe termen nedefinit jurnalismului care m-a trăit peste 20 de ani, și m-am reinventat. Stresul a rămas, însă, întipărit undeva în articulații. Elefant în magazinul de sticlărie al reinventării personale – efortul de a nu sparge vreun pahar de cristal m-a costat imens.

Organismul a reacționat dur și neașteptat, că până la urmă am spart cam toată vesela din casă, cu toată grija mea. O splendidă doamnă medic oncolog mi-a spus la Cluj la un control ”hai, mă, Ioana, după patruzeci hai să mai avem un pic grijă de noi”. La cum am căscat ochii atunci la formula ”după patruzeci” n-am căscat nici la vreo prăjitură vreodată ori la domnul acela, cum îl cheamă… din X-Men. Uit tot timpul cum îl cheamă și mi-e lene să dau un google acum. Poate caut cum îl cheamă, poate nu. Știți voi despre cine vorbesc.

De ce am ajuns musafir regulat la onco povestesc mai încolo.

Auzi? Noi nu mai avem pahare de vin chiar deloc?

Cam din acel moment a început passage-ul către #bekindtoyourself. The hard way. It’s a free ride, come join us.

1

Ne-am cumpărat pahare noi pentru că vinul roșu este antiinflamator, hurrray! :)

Trebuie să recunosc că nu sunt prea atrasă de chestiile miraculoase, care-ți rezolvă tot felul de probleme cu tinctură de tătăneasă și bitter suedez. Ce știu eu și ce am învățat este că pentru fiecare poate o exista o soluție simplă pentru a se simți mai bine. Să vorbesc despre asta mi-a venit după ce m-a întrebat cineva de ce țin cură de slăbire. Nu țin cură de slăbire, pentru cine mă cunoaște ar trebui să fie destul de clar că mai slabă decât slabă nu e bine să fii. Mai ales la 40+, când de fapt e mai util să ai un kilișor în plus, că dă bine în poze.

Cât despre intoleranța la gluten sau, mai rău, boala celiacă, astea-s treburi serioase, cu diagnostic serios, cred, dacă nu mă înșel, că pentru boala celiacă se pune diagnosticul după o biopsie de intestin. Treburi serioase, cum ziceam.

Dacă aveți nelămuriri și nu vă simțiți ok o perioadă, mergeți la medic, căutați pe cineva cu care să aveți o discuție bună, care să știe să asculte și să dea răspunsuri.