40+, Fun, Mâncare

Eat like a paleo gluten free caveman

Nu sunt deloc bună la diete & stuff. I totally suck, de fapt, dar la paleo sunt destul de pricepută. După ce m-au lăsat genunchii și altele am început să fiu mai atentă la ce mănânc, fiind evident că ceva nu făceam bine. Dar mâncam sănătos, adică nu exista noțiunea de abuz și nici practica ei, mâncam dimineața, nu făceam prostioare, în esență. Și totuși ceva nu mergea cum trebuie. După o fericită sarcină la 40 de ani, I didn’t snap back, adică nu m-am mai întors la forma de dinainte, cel puțin în termenii mei, orice efort de alimentație și sport aș fi făcut. Așa că am ținut diverse diete, oh boy, ce-am mai ținut.

După ceva evenimente neplăcute am ajuns să mănânc fără gluten, lactate și zahăr rafinat – m-am inspirat de pe un site cu conținut relativ academic, despre poliartrită, pentru că toate problemele mele aveau legătură (și) cu articulațiile, printre altele. Dieta antiinflamatorie e tratată în multe școli de gândire (ca să rezum povestea într-un limbaj comun) – în esență mâncarea occidentală plină de grăsimi, zahăr și făinoase produce cele mai mari inflamații în organism, care pliate pe o afecțiune existentă produce mari necazuri (boli, de-a dreptul). Dar și aici, pe grăsimi mai ales, lucrurile sunt nuanțate. Atât de nuanțate încât bietul om cu dureri de încheieturi nu mai înțelege mare lucru. Să țină o mediteraneeană? O asiatică? O combinată?

Cum am procedat eu?

Mi-am ales lucrurile care îmi plac dintr-o listă fixă de alimente recunoscute pentru proprietățile antiinflamatorii. Și mi-am făcut eu o dietă și, ce să vezi, când m-a întrebat cineva dacă sunt vegană, paleo și încă ceva (nu mai țin minte ce) nu am știut să răspund, ba chiar am rămas ușor perplexă. E drept, regimul meu este foarte strict – foarte – nu m-am abătut nicio fărâmiță, nici măcat atunci când în jurul meu se băga tort aniversar la greu.

Și pentru că totul trebuia să poarte un nume…

…eu țin dieta paleo, am aflat eu ulterior, de pe Paprika, după ce m-am uitat la o emisiune cu un băiat frumos care gătea paleo, în care a apărut un chef la fel de tânăr și frumos care a mermelit ceva de mâncare. Voice-over-ul povestea că omul mănâncă într-un anume fel nu doar să rămână veșnic la fel de frumos, ci pentru că suferă de o boală teribilă – poliartrită reumatoidă autoimună, pentru care a făcut chiar chimioterapie, zicea el. Repet, tipul aveam max. 35 de ani. Și apoi, pe marginea unei caserole cu un curry de pește, tipul a povestit că doar prin dietă a reușit să controleze cât de cât boala și simptomele. Mi-a rămas în cap și vasul în care a gătit, era de fontă, cu pereții joși, cu mâner de lemn, așa cum sper să primesc și eu cândva. De la Ikea, să știți, din colecția Senior.

Intuitiv și cu o minimă documentare m-am dus către dieta paleo – ce a făcut ea pentru mine în 3 luni (la prima evaluare mai serioasă) – a fost că m-a scutit de dureri mari. Adică durerile sunt acum mici. Mobilitatea nu e recuperată, dar nici nu am făcut nimic pentru asta, și înainte să sară cineva să spună că trebuie să faci aia și aia, amintesc doar că nu poți să faci mare lucru în afara supraviețuirii modice atunci când te doare și părul. Scalpul, de fapt. Tot timpul.

Ce este dieta paleo

iStock_000058017076_Large1455737761Cineva foarte deștept s-a gândit la această manieră de alimentație prin anii 70 – gastroenterologul Walter Voegtlin, iar dieta a fost dezvoltată ulterior de Stanley Boyd Eaton și  Melvin Konner, și popularizată de Loren Cordain într-o carte care a rupt inima târgului prin 2002 – The Paleo Diet.

În esență pentru dieta paleo trebuie să mănânci ca un om/femeie din caverne sau cât mai apropiat. Carne, semințe și fructe de pădure – cam atât aveau la dispoziției oamenii vechi. Se exclud alimentele pe care este puțin probabil să le fi avut la îndemnână, cum ar fi lactatele. Un pic despre cum adulții sunt intoleranți la lactoză am scris aici, după ce am citit un articol foarte bine aranjat în New York Times. Practic, dacă omul cavernelor nu mânca ceva, nici tu nu mănânci, totul se reduce la:

  • carne
  • pește
  • semințe și nuci
  • legume verzi
  • legume, fructe de sezon

Pe de altă parte este foarte important să mănânci echilibrat și asta înseamnă alimente din toate grupele, în cantitățile corecte. Grupele sunt 5 mari și late:

  • cereale integralepaleo-foods-paleo-food-list-paleo-diet-recipes
  • fructe și legume
  • proteine
  • lactate
  • grăsimi
  • zahăr

Criticii și apărătorii dietei paleo sunt la fel de vocali. Ba că până la urmă nu e cel mai rău mod de a te alimenta, ba că este extrem de restrictiv. Majoritatea nutriționiștilor admite totuși că dieta paleo are cel puțin un efect benefic – reduce consumul de hrană procesată, care nu mai seamănă deloc cu materia primă din care a fost făcută, prin diverse metode de conservare. Care sunt procesatele incriminate (adică ce ar trebui să eliminăm din alimentație să fim agili ca niște gazele fugărite cu sulița de omul cavernelor):

  • pâine albă și produse de panificație procesate
  • brânzeturi procesat
  • anumite mezeluri
  • chipsuri de cartofi și alte gustări
  • cereale cu mult zahăr

Dieta ținută drastic interzice de fapt tot ceea ce strămoșul nu ar fi avut la îndemână în viața lui de zi cu zi când mergea el la serviciul lui de vânător-culegător. Rațiunea pentru asemenea restricție este doar pe jumătate corectă, spun nutriționiștii. Anatomia și genetica omului s-au modificat foarte puțin de la momentul cu job-ul de vânător și de aceea trebuie să mâncăm cât mai aproape de dieta de atunci pentru a fi sănătoși. Obezitatea, bolile cardiace, diabetul, cancerul și multe alte boli moderne, cum ar fi cele autoimune, aș adăuga eu, apar mai ales din incompatibilitatea anatomiei noastre păstrate aproape la fel cu cea din epoca de piatră și modul modern de a ne alimenta.

paleo-diet

Și acum the floor pentru adversarii dietei – ca orice altă specie am evoluat și am suferit multe adaptări la mediu, spun ei. A înțelege cum anume am evoluat înseamnă de fapt a face alegeri alimentare sănătoase. Dieta este parte din evoluție și a nega beneficiile modernității nu este deloc ok. Un exemplu ar fi dezvoltarea toleranței la lactoză, dobândită de omul modern în doar 7.000 de ani (a blink of an eye, practic) care ne/vă face să puteți mânca lactate & be happy about it.

 

Poftim, și mutația genei ochi albaștri a intervenit undeva cu 6.000-10.000 de ani în urmă. În regiunile bântuite de malarie populația indigenă a dezvoltat un sistem imunitar care le apără mai mult ca pe vizitatorii care nu-s de prin partea locului. Flora bacteriană din intestinul omului modern a evoluat de putem mânca tot felul și totuși digerăm. Nu știm exact cum era populat bacterian instestinul omului cavernelor, dar sigur flora lui nu semăna deloc cu flora noastră.

foto credit: paleo.com.au, washingtonpost.com, ihealthygirlfriend.com