Mâncare

Pesto paleo din verdețuri din grădină

O variantă paleo pentru sosuri este un pesto cinstit. Am mâncat cel mai bun pesto de pe planetă când mi-a picat un borcan în poală, pe neașteptate, adică nebuna aceea de prietenă a mea mi-a adus un borcan de pesto făcut de soțul ei la prima noastră întâlnire la mall. Și un borcan de pesto cu tot ce trebuie, ca la carte. Cu parmezan, ulei de măsline, tot dichisul. L-am mâncat pe ascuns din frigider direct – mai luam în trecere câte o linguriță cu speranța vie că nu se va termina/observa că cineva mănâncă din el. Evident că s-a terminat și borcanul la un moment dat.

Am cochetat atunci cu pesto din magazin. Unele mai bune, altele mai puțin bune, dar niciunul ca cel pe care mi-l adusese Alina. Am mai cumpărat, recunosc, ce era să fac? Să nu mănânc pesto?

A venit apoi ideea să ne facem singuri un fel de sos verde – în esență nu e nimic complicat, totul vine din proporțiile ce compun amestecul și dacă pui usturoi sau nu. Salsa verde, dacă vreți și atunci facem pe sud-americanii.

P.S. Când i-am spus Alinei că mi-am făcut pesto cu usturoi a urlat ca înjunghiată. Teoretic, nu trebuia. Practic pot să fac ce vreau, doar să nu îi spun pesto :)

Apoi dacă ceva crește paleo la mine în grădină, acel lucru este verdeața

Belșug de verdeață, straturi de pătrunjel, nesfârșit busuioc (cu busuiocul am avut o problemă până am nimerit soiul care să și încolțească la noi), măghiran, cimbru, mentă și tot așa.

Very paleo pătrunjelEi, și toate frunzeturile astea comestibile, amestecate cu ulei de măsline și sare de mare fac un sos fabulos. Acum zic să vă căutați combinațiile cele mai nimerite. Dacă puteți mânca lactate să puneți și niște brânză tare, uscată, rasă mărunt și un cățel de usturoi. Doar să nu îi spuneți pesto, ci pesto-paleo :)!

De atuncat peste pastele fierbinți, să se topească brânza, peste cărnurile reci să le învioreze, sau pur și simplu, că mai sunt oameni și care mănâncă din borcan. Nu mai zic cât ține la frigider sosul ăsta, că n-o să ajungă de pe-o zi pe alta.