40+, Fun

Jour des dames

Articolașul ăsta despre prietenie are legătură foarte mare cu fun și 40+.

Ah, sar de la una la alta – coincidența face că preocuparea pentru vârsta de 40+ (ori să îi spun identificarea unei nișe cu forță financiară și preocupări sofisticate :), preocuparea, deci, a dat naștere câtorva proiecte înrudite pe care vi le semnalez aici. Nici că mă doare mâna, nici că se consumă traficul de net dacă ”fac reclamă” altor bloguri de nișă. Și nici că-mi redirecționez cititorii către alte proiecte, loc e pentru toată lumea, mai ales că cel mai probabil aici nu veți găsi anumite articole (iar dacă eu nu sunt în stare să scriu despre anumite subiecte într-un anume fel, pot să vă spun unde le găsiți, nu?). Așadar proiectele sunt aici și aici. Have fun!

Ah, și încă una importantă – nu știu dacă v-ați prins până acum – eu funcționez foarte bine pe autoironie și un umor cam uscat (mda, cred că trebuia să fiu British) dar așa merg lucrurile la patruzeciul meu :).

Prietenele mele

Nu știu ce spune asta despre mine dar am mai mult de două prietene, adică mai mult de două persoane pe care le pot suna la orice oră, cu orice prostie, cărora să le cer bani cu împrumut sau o eșarfă să mă gătesc cu ea, ori să le las copiii în grijă. Ele, prietenele mele, nu sunt neapărat prietene între ele. Ba, în anumite situații, unanim acceptate, ele nici nu pot fi în aceeași încăpere împreună, din motive de ele știute. Sincer, habar nu am cum am ajuns în situația asta, cred că cere un pic de jonglerie cu timpul, ca să poți acorda atenție fiecăreia ori fiecărui grup în parte, dar na, fie! :)


Am motive să le mulțumesc tot timpul – fiecăreia dintre ele – cred că cel mai important sprijin pe care l-am primit de la fiecare prietenă a mea a fost cel oferit când nu l-am cerut, a venit adecvat și neinvaziv, delicat și foarte prețios. De pildă, cu Eli m-am împrietenit de-a binelea (ea cred că nici nu mai ține minte :) când eram pe drum spre Institutul Oncologic de la Cluj și pentru că plecam cu o mare apăsare într-acolo mi-a scris (atunci eram colege și nici măcar nu ne prea vedeam la față, lucram pe tronsoane diferite), mi-a scris, deci, pe messenger ”dacă ai nevoie de ceva să știi că…” și de aici a pornit toată treaba.

40Ea mi le-a mai adus alături și pe Andreea și Amalia – cu care am reușit să punem în scenă regulat acel ”jour des dames” de care am auzit numai de la bunica mea, Nina. Bunica era născută în 1902 și avea chestia asta cu ”jurdecucoane” pe care am înțeles-o foarte târziu. Nu știu de ce am totuși impresia că pe vremea bunicii mele cucoanele se întrețineau cu altceva, dar poza cu prințesele Disney la o băută mi se pare haioasă. Am luat-o de pe cosmopolitan.co.uk. Pentru necunoscători, eu sunt Frida, așa mi-a zis o altă amica (cu ”a” la final) care a analizat imaginea asta cu altă ocazie. Adică stau bățoasă și nu zic nimic. Pretty much so :) ironia face să împărțim și aceeași afecțiune, fibromialgia, dar acum vorbim de prințese la cico, nu de boleșnițe. Ai avut intuiție, Alino :)!

Bun, acum înțeleg importanța prieteniei cu prietenele mele și cât de bine o înțeleg! (primul lucru care se comandă este sticla de Prosecco, eu sunt nefericita care stă departe și merge doar cu mașina, da?)


Din vremurile străvechi am prietene cu care nu mă văd foarte des. Sunt recunoscătoare și îi mulțumesc pe această cale lui Mark Z. (care ne fură ”sufletul”, dar ne comprimă timpul și spațiul într-un mod atât de plăcut). De acolo vin Mișu și Boni. Mișu vine de atât de departe în timp încât nu mi-e prietenă, ci soră. Raluca mi-e aproape și când e departe. Și tot așa. Bineînțeles că sunt mult mai multe femei care-mi sunt prietene și n-am să le pot aminti acum pe toate. Sunt mult mai multe. Dar vorbim despre un principiu.

Ce voiam, de fapt, să spun?

Voiam să spun, de fapt, că parte din filosofia asta #bekindtoyourself este și să-ți faci timp pentru prietenii tăi, pentru voluntariat, pentru alții. Nu știu dacă mai e la modă conceptul de downshifting (change a financially rewarding but stressful career or lifestyle for a less pressured and less highly paid but more fulfilling one) și dacă nu e, asta e, îmi asum să nu fiu în trend. Timpul este cea mai importantă resursă pe care o am în acest moment la dispoziție. Riscurile și/sau succesul sau insuccesul nu mai sunt atât de sus cocoțate în ierarhia mea personală la 40+. De fapt, stai, chestia cu downshifting-ul e o capcană, acum am timp să muncesc mult mai mult, rămâne valabilă ideea cu more fulfilling. Acum îmi vine în minte să scriu un articol de parenting și mă abțin tare-tare :).

BTW, e International Downshifting Week 18-24 aprilie 2016.

”Tu cu cine faci downshifting?” (ca să parafrazez o reclamă cunoscută:)