40+

Stresul – la fel de fiță ca renunțarea la gluten, ha?

Să ridice mâna sus câți dintre voi ați primit sfaturi cleioase de la diverse persoane, altfel bine intenționate, să o lăsați mai ușor cu supărările, că nu se face gaură în cer, etc și să faceți sport. În alte cuvinte să o lăsați mai ușor cu stresul. Da, stresul e tare rău pentru noi, da, da. Dar chestia asta cu ”lasă stresul” este un sfat la fel de vag ca multe altele în plaja largă a sănătății, și la fel de puțin eficient.

Lasă naibii stresul

Este ca și cum oamenii îți spun cât este de important să dormi mult și bine, ori că e bine să ai fibre în alimentație – este genul de lucru pe care oamenii ar vrea, cu toată sinceritatea, să îl facă, dar tot uită, pentru că nu este ceva ce arde și nu este foarte clar cât de repede le-ar îmbunătăți sănătatea.

Bref, vorbim despre sfaturile despre care știm că-s bune, le-am folosi și noi, dar știm precis că n-o să murim brusc dacă nu o facem. Deci motivație cam zero.

Înainte să trecem la un video foarte interesant (sunt mega-fană TED talks și produsele conexe, acolo sunt deopotrivă unele boring to death sau altele incredibil de sprințare și atractive) înainte, așadar, trebuie să spun că am un motiv foarte personal pentru care scriu despre stres. Aș putea să spun exact în ce zi, la ce oră m-am îmbolnăvit de ce m-am îmbolnăvit. Aș putea să descriu în cuvinte extrem de precise cum m-am simțit în secunda când m-am îmbolnăvit și cum m-am simțit în minutele, orele și zilele următoare. Organismul, susținut de minte (intelect, rațiune, spuneți-i cum vreți) are o capacitate uimitoare de bounce back, de recuperare a stării de dinainte de îmbolnăvire sau măcar de a masca revenirea.

Păcăleală – în cele mai multe cazuri

Cum a fost și în cazul meu, simptomele fiind mascate și traduse în altele, ce puteau fi interpretate în zeci de feluri și au dus mulți medici oarecum neatenți pe piste false sau nu i-au dus deloc nicăieri. Chestia asta nu a durat foarte mult, chestia cu mascarea, pentru că neștiind de ce anume am nevoie, am continuat să fac lucrurile care nu îmi facea bine. Pentru că pur și simplu nu știam alt fel de trai. Cu mine, cu obligațiile pe care le am, cu propria mea construcție personală și în raport cu ceilalți.

Alors, să dăm drumul la desene animate – iată cum grijile pe care ni le facem zilnic ne afectează organismul și care sunt legăturile indubitabile între stres și boală. În film apare conceptul de ”fight or flight” ca reacție la stres, un răspuns ancestral pe care îl avem cu toții la presiune. Prea des armat și pentru perioade prea lungi de timp, produce efecte devastatoare. Cum s-ar zice, sunt exemplul viu că așa este but I lived to tell, așa că suntem ok.

”Fight or flight” = un răspuns fiziologic la o situație percepută drept periculoasă care pregătește organismul fie să îi reziste eroic, fie să fugă din calea ei

Răspunsul sistemului nervos simpatic la un eveniment stresant pregătește corpul cu o doză suplimentară de adrenalină (epinefrină) secretată de glandele suprarenale – puls accelerat, flux suplimentar de sânge către creier și mușchi, crește nivelul zahărului din sânge, ne transpiră palmele și tălpile, pupilele se dilată și foliculii piloși se activează. Adică esența expresiei ”părul măciucă”. (nu știu dacă eu am fost cea care a inventat expresia ”mă doare părul” dar sigur sunt una dintre persoanele care o folosește cel mai des).

La aici filmul National Geographic pentru când aveți vreme, e aproape o oră de văzut.

În povestea cu stresul apare și cortizolul – pe ăsta l-am urât profund și cu aplicație pentru că l-am găsit responsabil de grăsimioara colăcel de pe abdomen, imposibil de eliminat orice-aș fi făcut. Dincolo de considerentele estetice la care nu am renunțat nici după două sarcini cu doi bebeluși babani făcuți la vârste ”geriatrice” (ale mele), cortizolul este responsabil de acumularea grăsimii rele și nasoale, care ne afectează cu adevărat sănătatea pentru că se pune pe organe, le comprimă, le sufocă, le dă la cap. Grăsimioara eliberează niște compuși care cresc riscul afecțiunilor cronice. Mai face să crească și apetitul și îi spune corpului să acumuleze grăsime în jurul organelor. Când stresul este cronic (repetat și prelungit), cortizolul interferează cu sistemul imunitar – ne încetinește timpul de vindecare sau ne face mult mai vulnerabili la infecții.

Toți trăim la braț cu stresul

Desigur că stresul este cu atât mai nociv cu cât în trăim perioade lungi de timp. Ore de lucru interminabile, la deadline, pot fi teribil de dăunătoare. Dar cam așa trăim toți, nu? La fel și grija permanentă pentru job, rate sau îngrijirea copiilor – și astea ne fac paf la cortizol.

Fireste că există feluri de a controla stresul. Sunt lucruri pe care le putem face singuri. Pentru altele avem nevoie de ajutor. Iar altele chiar nu ne sunt în putere, așa ca sugestia este să ne vizualizăm factorii de stres ca pe niște provocări pe care le putem controla și dirija. Să deținem un pic controlul, cred că despre asta e vorba, despre cât de puțin control asupra factorilor de stres care nu pot fi controlați :). Mai ușor de spus decât de făcut, dar având în vedere miza, poate e bine să încercăm. Eu merg la sală, să fac, chipurile, sau mă uit la filme. Gen binging :). Voi?